Managementul uman în echipă

(note pentru „şefuleţi”)

Nu aş fi scris aşa ceva în cadrul temei de bază, dar m-am gîndit că este deasemenea foarte important, mai ales pentru o fructuoasă elaborare a jocurilor anume în echipă, fie de indie sau mainstream. Consideraţi-o ca pe-o ultimă subliniere din acest articol. Mai în scurt...

Deoarece am început vorba despre echipă, atunci ar trebui ca "şefuleţii" oarecare să bage în cap – lucrătorii voştri nu reprezintă o simplă forţă de muncă, nu-s nişte animale de tracţiune, care îs "obligaţi să vă are solul" ziua şi noaptea. Evident că n-ar trebui să vă bateţi joc de ei! Acceptaţi-i doar ca pe nişte buni cunoascuţi sau prieteni (deja depinde cum o să rezulte cu fiecare), care vă ajută să aduceţi proectul dumn-stră pînă la "gold" final, ajutîndu-vă să cîştigaţi nu numai bani, dar şi prestigiu. Prin urmare, fiind clar de la sine, că lucrătorii necesită a fi respectaţi şi nu să le bateţi capul în fiecare zi, că adicătelea vă sînt tare obligaţi cu ceva, numai din cauza că le plătiţi o oarecare leafă. Nu trebuie să tachinaţi zilnic vreun lucrător din cauza oricărui fleac, mai ales în faţa colegilor acestuia. Nici într-un caz să nu strigaţi la ei şi să le arătaţi iritarea. Nu trebuie a stărui din răsputeri ca angajaţii dumn-stră, începînd cu prima zi de lucru, să viseze doar la aceea, ca din oficiul vostru puturos s-o şteargă cît mai repede şi mai departe, spre un "mal" mai liniştit. A semăna discordia, frica şi ura faţă de sine – este o cale directă spre eşecul proiectului şi destrămarea echipei developerilor!

Totuşi, dacă aţi venit în fruntea echipei, atunci în astfel de caz necesită să începeţi treptat a suprima în sine ardoarea voastră animalică tîmpită – furia, egoizmul atotcumprinzător, vanitatea, aroganţa umflată – acestea sunt duşmanii voştri personali în orice anturaj, mai ales în cercul developerilor. Şi nu e nevoie să vă prefaceţi că sînteţi mare geniu sau "superman" de rasă aleasă, propulsîndu-vă cultul personalităţi dumn-stră – aşa deci, nu vă faceţi de ruşine, "căcat" şi aşa este îndeajuns (-mdea, asta e realitatea crudă... şi nu mă mai trimiteţi chiar deloc în p...). Mai în scurt, fiţi simplu, bun la suflet, înţelegător, săritor la nevoie şi aproape pufos. -)

Deasemenea necesită din start să treceţi un curs (de reabilitarea psihologică, mai nu am spus...) de management şi lucru cu personalul. Şi nepărat să citiţi o cărţulie intelegentă despre relaţii bune între oameni, cum ar fi "How to Win Friends..." de Dale Carnegie – astfel de cărţi, apropo, n-ar trebui de considerat ca un set de reguli stricte, ci doar ca o recomandare deşteaptă pentru autoanaliză, dezvoltare sufletească personală, pentru utilizarea în beneficiul tuturor şi în genere, pentru relaţii bune cu oameni care vă înconjoară.

Şi dacă veni vorba de astfel de chestii, stăruiţi atunci ca pe lucrătorii dumn-stră să-i transfromaţi în cei mai buni prieteni sau cunoscuţi (fie la servici sau în viaţa personală, deja e treaba voastră) şi în buni colegi de breaslă. Eu într-adevăr consider că aceasta e foarte important! Apropo, de obicei se consideră că adicătelea, un conducător n-ar trebui să admită faţă de sine o atitudine amicală strînsă din partea colaboratorilor. – Ei ba, serios?!

Dacă cineva din angajaţi ţine ciudă pe dumn-stră, atunci ar însemna că se poate liber de scuipat pe astfel de chestie, pur şi simlpu din considerentul că el nu vă este nici prieten, nici rudă, ci doar o fiinţă oarecare şi gata?.. Şi credeţi că tensionarea va trece aşa simplu, fără urmări şi acest angajat va continua mai departe să vă stimeze „adînc” şi din tot sufletul va dori să lucreze mai departe la dumn-stră??? Dacă nu sunteţi tîmpit de tot, atunci aduceţi-vă aminte, că în majoritatea familiilor totdeauna există un anumit conducător, fie un tată, o mamă sau chiar bunica cuiva. Iată chiar la dumn-stră personal, cînd apar în familie anumite situaţii tensionate – des ţineţi ciudă pe unul din astfel de „conducători”?.. Vă trece repede? Dar mai apoi, totuşi cumva continuaţi, într-un fel oarecare, să comunicaţi cu aceşti membri de familie. Iar cu timpul, din mînia dumn-stră nu rămîne nici urmă, de parcă nici n-ar fi fost vreun conflict. În mare măsură, aceasta se datorează faptului, că de rudele voastre apropiate n-o să fugiţi nicăieri, iar tatăl vostru, mama sau bunica va continua să vă iubească la fel, ca şi mai înainte. Fiindcă dumn-stră pentru ei sînteţi rudă apropiată, şi la rîndul lor, ei vă sînt rude apropiate. Fiindcă în viaţa dumn-stră nu există oameni mai importanţi ca dînşii. Deseori, între bunii prieteni deasemenea se întîmplă cam aşa ceva – v-aţi certat, v-aţi dat în cap, iar mai apoi, cu timpul (peste o zi-două sau mai tîrziu) tensionarea trece, findcă vă daţi seama bine, că astfel de oameni ca ei, în viaţa dumn-stră nu sînt chiar mulţi, cu adevărat importanţi şi atît de dragi. Şi foarte mult ar trebuie de preţuit astfel de relaţii!

Închipuiţi-vă, că într-o echipă deasemenea pot să existe astfel de relaţii strînse şi prietenoase între dumn-stră şi colaboratori. – O, şi-ncă cum! Căci avînd astfel de relaţii, o mulţime de conflicte şi tensionări pot să dispară mai repede decît apăruseră. Gîndiţi-vă la acest lucru.

– Continuăm mai vesel... :)

Stăruiţi-vă să opriţi orice conflict în echipă, căci orice problemă, în fine, poate fi soluţionată (ţi-n chipui?!). :)

Dacă cineva dintre angajaţi a făcut vreo prostie pe undeva şi cu ceva, şi-a ieşit din fire sau pur şi simplu e nemulţumit de ceva; fumează înăuntru sau bea băuturi spirtoase la serviciu; cîntă în gura mare sau include nişte cîntece tîmpite cu sunet maximal; asaltează angajatele (sau angajaţii) privitor la dimensiunea părţilor apetizante ale corpului şi frecvenţei profilaxiei de prostată; întărzie la serviciu, venind băut, "afumat"; se pişă într-un colţ sau masturbează, se cacă pe bordura toaletei (unitazului) sau pe podea, fumînd tot acolo, pune picioarele deasupra toaletei, aruncă acolo oase sau în jurul acestei chestii aprinde lumînări şi dansează cu tamburina; îşi spală ouălele şi fundul în chiuveta comună, afirmînd că îşi curăţă karma; contra vîntului se pişă de pe fereastra oficiului, în speranţa de-a crea un curcubeu de minune, ce iţeşte între caldele picături de ploiţă şi reflectat în zîmbetul binevoitor ale trecătorilor; în orele de lucru se joacă într-o chestie de răhat de pe online sau pur şi simplu scuipă pe monitor; cu savoare şi gălăgie rîgîie sau se băşeşte prin tot oficiul, creînd o atmosferă similară ca de pe Venus, planeta noastră vecină; comunică doar cu măscăreli şi nicidecum nu înţelege limba literară; creşte melci pe masa de lucru sau udă ghiveciuri cu flori de pe computerul de birou care lucrează în acest timp; tîrîie în oficiu diferiţi căţei şi pisici, declarînd că ăştea vor trăi aici şi se vor înmulţi, fiindcă n-ajunge loc în apartament; priveşte porno cu mărire pe tot ecranul şi difuzoarele incluse; abea ridică ochii şi vorbeşte nedesluşit, se scutură şi geme în timpul mersului fără nici-un motiv; vine cu gripă în fază maximală sau tuşeşte "sufleteşte"; afirmă că comunică cu marţienii de pe Jupiter şi seleniţii de pe Pluto, iar însuşi cică a sosit de pe Alpha-Centauri; se ocupă cu magia neagră şi astrologia, vrea să facă harta astrologică la toţi lucrătorii, contra plată; şterpeleşte aparataj şi chestii diferite din birou, fură bombonele de la angajaţi; de pe fereastră se aruncă cu paraşuta, măsurînd "înălţimea" raţiunii sale şi dovedind josnicia sentimentelor de moment; contra plată colaboratorilor "împinge" bule, săpun şi diferite mărunţişuri "speciale de marcă"; îşi aduce amicii sau o bandă întreagă ca "s-o bată-n cap" şi să joace gratis, lăsînd peste tot numai mucuri de ţigară şi sticle goale; stă cu noaptea în cap în birou, jucînd ceva online sau în chestii proaspete, iar dimineaţa îl descoperi dormind pe mese sau pe scaune, cu o grămadă de gunoi lîngă sine; poartă cu sine o armă periculoasă şi chiar curăţă "asta" pe masă; învîrte cuţite şi organizează competiţii de aruncare chiar în oficiu; face post-apocalipsă în diferite moduri; se spală rar, iar din gura sa pute permanent ca din căcăstoare (closet, toaletă)... apoi atunci evident cu aşa chestie trebuie ceva de făcut... Nu, de "spunzurat" de-odată nu-i nevoie şi nici pe ordinea de zi de ridicat întrebarea şi "de tras în ţeapă" ar fi prea devreme (asta numai dacă dum-stră personal sau unul dintre angajaţi aţi observat). Ar trebui cu un astfel de "straniu" şi inadecvat lucrător, chiar dacă e foarte talentat, să faceţi anumite discuţii prietenoase, fără măscăreli, fără bătaie şi ameninţări – trebuie foarte şi foarte amical, ca unui prieten, de explicat în ce constă structura vieţii sociale, ordinea simplă în societate şi în echipă la general, că anarhia e anarhie, însă proiectul necesită neapărat de finisat la timp! Deaceea şi merită, în general, a demonstra un respect absolut elementar faţă de ceilalţi colaboratori.

Destul de posibil ar fi, ca acest angajat să aibă probleme acasă, în familie; a căzut în depresie sau are probleme cu poliţia; s-a băgat într-o bandă sau sectă; îşi umflă nîrca cu droguri sau munceşte adăugător în altă parte; este un spion răutăcios, trimis de concurenţi, ca să vă dea peste cap proiectul sau chiar compania de-a întregul; căzuse de pe toaletă cu capul în jos sau pur şi simplu s-a îndrăgostit... în genere, "autopsia" va arăta care-i problema. -)) Mai în scurt, analizaţi ce şi cum, ivestigaţi incidentul – evident aici pe undeva e ascunsă o "mîţă zdohnită".

Însă dacă vă este în silă de-a săpa în răhat străin, atunci pur şi simplu faceţi un briefing comun cu citirea în glas a tuturor regulilor companiei, plus încleierea cópiilor pe pereţi şi înmînarea la fiecare în parte. Dacă cineva nu-i de acord şi va continua să-şi repete "eroismele", păi atunci va fi "tras în ţeapă" faţă de toţi, inclusiv concediat – regulile sînt reguli şi gata!  – Numai că n-ar trebui să exageraţi cu reguli prea drastice, draconice – căci se va primi că însuşi vei nimeri "pe ţeapă" şi chiar proiectul îl vei da peste cap.

Cu dress-codul (cu reguli de purtat haine) deasemenea n-ar trebui să exageraţi. Lăsaţi-i ca fiecare să poarte ce-ar dori, principalul e ca măcar un tricou şi o pereche de chiloţi curaţi să aibă (deşi în pantaloni ar fi mai frumos), plus o pereche de adidaşi.

Apropo, dumn-stră personal ar trebui să vă purtaţi cît mai adecvat şi precis n-ar trebui pe uşă să agăţaţi plăcuţe sau să daţi cărţi de vizită cu inscripţii de tip: "Mizeriilor, aici EU sunt Stăpînul ! Iar cui nu-i place, apoi ducă-se-n p..."  sau "Voi NU lucraţi, lindine parşive! Eu văd totul din ceruri!".

Dacă cumva v-aţi supărat, v-aţi enervat tare pe cineva sau din cauza la ceva, atunci neapărat să faceţi o pauză, aşteptînd pînă o să vă treacă "furtuna" interioară – ocupaţi-vă cu ceva relaxant (numai să nu beţi tărie!), ascultaţi muzică, priviţi la ceva frumos sau amintiţi-vă de ceva bun, în fine, aplicaţi nişte simple metode de meditaţie pentru relaxare, pentru filtrarea de emoţii şi ridicarea dispoziţiei (https://meditationinfomethods.wordpress.com/controlul-emotiilor-si-a-dispozitiei-proprii-metode-de-meditatie/). Apoi începeţi a gîndi logic la acea situaţia enervantă care apăruse, gîndiţi-vă cum s-ar putea cît mai omeneşte, amical de explicat acelui om (care posibil reprezintă sursa stresului dumn-stră) despre faptul Сe nu este bun pentru proiect, pentru echipă, Сe oare s-ar putea de făcut mai calitativ etc. etc. (în genere, problemele îs diferite). Învăţaţi-vă să nu faceţi isterie şi să nu vă ieşiţi brusc din fire în faţa angajaţilor! În caz dacă pe-un moment apare nervozitatea, coliziuni anumite, păi atunci măcar spuneţi vreo glumă cumva (căci umorul e capabil să schimbe "aroma" absolut la orice). :)

Şi nu încercaţi să controlaţi totul şi pe toţi, să le roadeţi urechile ca să lucreze permanent – ăştea nu vă sînt sclavi antici din cariere de piatră, iar dumn-stră NU sînteţi proprietar de sclavi, cu biciul în mînă! Să controlezi totul şi pe toţi nu este posibil în esenţă. Taman că ar trebui de stăruit ca angajaţii, care muncesc la dumn-stră, să VREA de sine stătător să vină, să creieze şi să lucreze în plăcere – ar trebui să le oferiţi o anumită libertate creativă! Însă cît de mult le place să muncească la dumn-stră, cît le este de confortabil sufleteşte şi creativ, apoi deja aceasta e problema dumn-stră.

– Măsura în toate, toleranţa şi omenia – vă sînt instrumentele de bază.

Deasemenea... totdeauna fiţi atent cînd la vreun lucrător apar idei, gînduri anumite privitor la proiect. Dar preveniţi-i, la începutul fieărui proiect, că orice idee al fiecărui membru de echipă poate fi doar ca o recomandare oarecare sau propunere primară, bună pentru examinarea în cercul developerilor şi n-ar trebui de supărat, în caz dacă ideea n-a fost implimentată în proiectul actual –posibil (!) o atare idee ar putea fi de folos pentru un alt proiect. Deja ce tonalitate de ales pentru discuţii – veselă sau curat neutră – asta este la alegerea dumn-voastră, principalul – niciodată să nu ridicaţi glasul asupra lucrătorilor voştri ! Dacă aţi observat că cineva dintre ei nu e în apele sale, apoi atunci daţi-i lui să citească foiţă cu foiţă pe acelaş Dale Carnegie, cu rezumat obligatoriu în scris, în calitate de "sancţiune" – poate "se va trezi", mai ştii. Şi foarte politicos amintiţi-i lucrătorului, că el (sau ea) lucrează în echipă şi este nevoie de a stima pe oricine din jur, indiferent de gradul de "idiotism" al cuiva. Şi dacă cineva pînă acum este viu, cît de cît sănătos şi lucrează în echipă, atunci asta deja este un motiv pentru respect!!!

Pe lîngă acest lucru, făceţi-le ca deprindere faptul de-a înscrie toate sarcinile necesare şi chiar responsabilităţile sale. Fiecare să-şi dea seama cu ce ar trebui să se ocupe la momentul dat. Dacă nu prea vă închipuiţi cu ce ar trebui să-l preocupaţi pe un anumit lucrător sau pe cîţiva, păi atunci insctructaţii pe toţi deodată despre aceea, ca fiecare din ei să-şi gădească singur ocupaţia în cadrul acestui proiect. Pe lîngă asta, să-şi înscrie responsabilităţile sale în proiect, bineînţeles, convenite împreună cu toată echipa (ca să nu se bată din cauza oricărui fleac, că adică "eu vreu asta să fac, iar tu fă ceea... nu, asta eu vreau şi mai du-te-n p..."). Mai în scurt, lasă-i să-şi caute vreo ocupaţie. În cele din urmă, regulile şi recomandările bune privitor pedagogia, totdeauna vor rămîne în putere (-Ce treabă are aici pedagogia? –Păi ghiceşte din a treia încercare!). Iar asta ar mai însemna că exemplul personal şi contribuţia la proiect neapărat ar trebui să fie evidente pentru toţi din echipă (chiar dacă însuşi eşti doar un simplu manager şi nici-o pleaşă nu pricepi în elaborarea de jocuri, iar dintr-o parte în fotoliul tău pare că stai ca un păduche pe capătul unui cal de tracţiune; păi lasă colaboratorii să ştie şi ei cu ce te ocupi acolo, c-apoi vor gîndi c-o baţi în cap degeaba – măcar jocurile uneori să le testezi, deja sens va fi).

La briefing-uri ar trebui să explicaţi, în cele mai mici detalii, despre tot ce are atribuţie la proiectul vostru de joc. Chiar dacă acest proiect este un fel de art-house, plin de simboluri diferite, de semnificaţii profunde, şi toate aceste chestii trebuind de explicat echipei – adică de ce anume aşa, ce fel de stil, ce fel de simbol etc. etc. Toţi colaboratorii, care lucrează asupra proiectului respectiv, sînt obligaţi să cunoască toate detaliile, iar dumn-stră sînteţi obligat să le explicaţi absolut totul!

Dacă aveţi nevoie tare să plecaţi după anumit aparataj sau să tîrîiţi ceva la birou, atunci întrebaţi lucrătorii dacă este cumva liber cineva la momentul dat sau pur şi simplu pe cineva anume rugaţi-l politicos să vă ajute.

Încă ceva – banii (din salariu sau din bonusuri diferite) nu reprezintă stimulentul principal în lucru, cît n-ar părea asta de straniu. Anume acel entuziasm în echipă trebuie mereu să fie la înălţimea necesară de lucru. Dar entuziasmul, aidoma unui rug sau bec, are tendinţa neplăcută să se stingă. Astfel, acest entuziasm de echipă  totdeauna ar trebui de alimentat cu ceva. Dar cu ce anume de alimentat, asta deja e treaba voastră, vă amintesc însă că banii şi bonusurile băneşti nici pe departe nu reprezintă un bun "combustibil". Uneori pe la sărbători sau jubilee anumite sau pur şi simplu fără ocazii, organizaţi-le nişte ospeţe, dansuri în jurul "bradului" (-din contul dumn-stră, da-da!), concursuri comune pe echipe în jocuri electronico-digitale sau în fotbalul ordinar de curte, în baschet sau chiar în paintball (aici deja lasă fiecare să-şi scoată din buzunare; însă dacă va da buzna vreo sărbătoare specială, atunci neapărat faceţi-o din cont propriu sau din contul Companiei!). Puteţi la servici să deschideţi o întreagă sală de jocuri cu maşini de arcadă, permiţîndu-le să se delecteze în timpul liber. În genere, n-are importanţă cu ce îi veţi răsfăţa, principalul e niciodată să nu uitaţi de susţinerea "rugului" entuziasmului al echipei voastre cu developeri (c-apoi vor mai fugi dracului, lăsîndu-te cu pantalonii plini de fericire şi cu patosul gol în mînă – eh, mama măsii, şi va trebui să faci totul singur – Ha-ha!.. Ţi-i a rîde, nu?! –Asta e!).

Ah da, apropo, mai că n-am uitat – dumn-stră însuşi uneori mai faceţi cîte o băiţă sau luaţi un duş, spălaţi-vă pe dinţi sau pur şi simplu cu ceva eliminaţi-vă putoarea din gură, nu vă băşiţi şi nu faceţi gunoaie în cabinet, nu vă îndopaţi cu usturoi dimineaţa şi la amează, deasemenea mai schimbaţi-vă hainele "militare de cîmp" pe ceva mai curat (nici într-un caz să nu vă fie lene să faceţi aceste lucruri!) – nici nu vă închipuiţi cît de tare aceasta vă ajută ca lucrătorii să aibă o atitudine cît mai pozitivă faţă de personalitatea dumn-stră "sublimă", plus o comunicare fructuoasă în ce priveşte proiectul de lucru. -)

Recomand insistent să aveţi grijă de sănătatea dumn-stră personală. Cît mai des duceţi-vă la investigaţii medicale ale organismului – mai bine să vă ocupaţi cu profilaxia unei boli care avansează, decît să staţi de-a oaia într-o cameră medicală, cu problema în derulare, dînd motiv chirurgilor să vă taie ca pe-un porcuşor (– apropo, autopsiile aproape că aşa şi arată). Lucrătorilor voştri deasemenea insuflaţi-le sentimentul datoriei faţă de sănătatea lor – să stimeze medicina modernă şi propriul organism (–păi asta-i cultura generală!). – Vindecarea prin intermediul băutului de pişat, de inhalare a unui fum "deosebit", dansul cu tamburina şi compresuri cu vin – sînt evident nişte chestii din epoca de piatră şi util ar fi să le uitaţi în genere. Şi măcar un pic faceţi sport, măcar gimnastică elementară (nu neapărat dimineaţa!), trageţi o fugă sau pur şi simplu faceţi o primblare.

Totdeauna mă deranjează (dacă să nu spun mai aprig), cînd văd tineri (!) jucători şi developeri, care stau îngrăşaţi în faţa monitoarelor, care fumează şi beau tărie, se îndoapă cu mîncare nesănătoasă şi abea se mişcă, dar care în acelaş timp vorbeasc despre sublim – jocurile. Există o zicală antică arhicunoscută – "Într-un corp sănătos, există şi suflet sănătos!". Iar asta ar însemna că arta jocurilor, abordată de oameni sănătoşi, ar putea deveni şi dînsa mai sănătoasă şi nu mai puţin impresionantă. -)

Încheiere:

Presupun că unii indie developeri au ajuns la un moment cînd au simţit că nu sînt în stare să mai lucreze asupra proiectului său, că nu mai este dispoziţie, plăcere şi dorinţă în genere de a lucra...

Atunci ar fi bine să luaţi o mică pauză – să vă ocupaţi cu altceva, de exemplu să priviţi un film, să ascultaţi muzică sau să vă jucaţi, să luaţi un ceai sau să faceţi ceva de mîncare, să priviţi televizorul sau să citiţi ceva, să faceţi curaţenie la birou sau să vă faceţi un duş etc. etc. Mai în scurt – să faceţi în genere cu totul altceva, ce nu este legat de proiectul vostru.

Iar cînd vine timpul de a vă aşeza la masa de lucru, atunci nu aşteptaţi să vă vină din senin acea dispoziţie de lucru enigmatică, de care aveţi nevoie. –Cel mai efectiv este pur şi simplu să începeţi de a lucra. Şi concentrîndu-vă asupra lucrului, atunci parcursiv o să vă vină şi dispoziţia, plăcerea şi dorinţa de lucru.

Cum se spune într-un proverb: "Plăcerea vine mîncînd!" ...Şi ştiţi – aceasta e adevărul pur!

– Trebuie doar să vă programaţi orele de lucru (fie 2-3 ore sau 5-8 ore de lucru pe zi), apoi trebuie neaapărat să vă odihniţi, să vă delectaţi cu ceva, ca să vă distrageţi de la lucru. Ca apoi, altă zi, să vă aşezaţi din nou la masa de lucru şi să începeţi a lucra cu noi puteri! –Şi iarăşi o să vină şi dispoziţia, şi dorinţa şi plăcerea de lucru. :) Credeţi-mă, că aşa este – a fost testat pe mine personal de o mulţime de ori! Este un procedeu care întra-devăr lucrează efectiv!

Deasemenea, gîndiţi-vă cît mai des la proiectul vostru de joc – creierul dumn-stră va începe încetul cu încetul să desluşească, să deznoade, să analizeze în general, făcînd ca unele aspecte ale proiectului să pară mai lesne de făcut. Şi nu vă temeţi să vă gîndiţi la cele mai grele lucruri, care necesită de făcut la joc. Gîndiţi-vă des la aceste "greutăţi", închipuiţi-vă cum le abordaţi în diferite feluri, cum aplicaţi la ele variate metode şi în fine, veţi găsi oricum soluţia de a le face mai calitativ, mai efectiv, poate chiar mai uşor şi mai repede. Uneori pot să vă vină în cap nişte idei originale şi să inventaţi ceva nou la proiect. Ţineţi minte - imaginaţia face minuni! Iar realizarea – cu măsură!

Spor la muncă! -)

Enjoy!

Al vostru amic, Dumitru Ghervas. :)

"Interactivografia – un nou termen ştiinţific sau Manifestul dragostei faţă de jocuri" (articol precedent): http://interactivography.wordpress.com/2013/10/16/manifest-interactivografia-ro/

"Gamedesignul – fenomenul dat pe faţă" (articol precedent): http://gamedesigninfo.wordpress.com/2014/04/06/gamedesignul-fenomenul-dat-pe-fata

Informaţie şi contacte:

Facebook: https://www.facebook.com/ghervas.dt

Twitter: https://twitter.com/DmitryGhervas

LinkedIn: http://lnkd.in/bcwr2GP

GameTalents: http://www.gameplaytalents.com./talents/detail/game-designer-writer-cg-designer

E-mail:  ghervas-dt@mail.md